@Kristof_Poland It was. Now the president is more powerful than in any democratic country and the billionaires have become obscenely powerful and intangible and are extending these attributes to the entire world.
despre ultimul tabu
există un fenomen pe care îl observ din ce în ce mai des în românia și în lume.
pot purta o conversație excelentă cu oameni inteligenți despre democrație, stat de drept, fascism, drepturile omului, propaganda rusă sau extremism. sunt pro-europeni, resping autoritarismul și înțeleg perfect cât de periculoasă este concentrarea puterii politice.
până când ajungem la concentrarea puterii economice.
din acel moment, spiritul critic dispare aproape complet.
dacă un politician ajunge să controleze prea multă putere, este un pericol pentru democrație.
dacă un miliardar ajunge să controleze platforme media, algoritmi, think tank-uri, campanii electorale, presa și să finanțeze partide radicale în mai multe țări simultan, dintr-odată apare replica:
"dar cine ești tu să decizi cât are voie să câștige sau ce face cu banii lui?"
observați schimbarea?
nu mai discutăm despre putere, influență, sau despre faptul că averea cumpără acces, legislație, lobby și atenție.
discutăm doar despre merit.
și aici apare întrebarea pe care aproape nimeni nu și-o pune.
există vreo avere care ar trebui să fie imposibil de acumulat într-o societate democratică? ar trebui să existe o limită absolută a banilor pe care cineva îi poate deține (indiferent de forma lor)?
pentru că nu vorbim despre un om care și-a cumpărat o casă mai mare sau 15 iahturi, ci despre averi de sute de miliarde de dolari (recent un trilion). averi atât de mari încât pot cumpăra platforme de comunicare, influența alegeri, finanța partide, modela opinia publică și dicta condițiile în care operează piețe întregi.
aveți care pot cumpăra…țări. și nu țări sărace africane. țări dezvoltate.
o asemenea concentrare de putere este o problemă democratică.
iar ironia este că o parte semnificativă din aceste averi continuă să beneficieze de mecanisme fiscale inaccesibile omului obișnuit: câștiguri nerealizate care nu sunt impozitate, împrumuturi garantate cu acțiuni, optimizare fiscală agresivă și mutarea profiturilor prin jurisdicții cu taxe reduse.
în același timp, companiile lor sunt criticate pentru salarii mici, combaterea sindicatelor și condiții de muncă dure în multe sectoare (vezi situația muncitorilor Amazon care se pișă în sticle).
și totuși, dacă ridici problema,
"ești gelos."
cred că românia are două reflexe istorice care se întâlnesc exact aici.
primul este trauma comunismului. orice critică a capitalului este auzită ca o apărare a comunismului. nu există nuanță. ori piață complet liberă și nereglementată, statul nu are voie să intervină, ori ceaușescu.
al doilea este propaganda neoliberală din ultimele decenii, care a reușit ceva remarcabil: a transformat critica averii extreme într-un defect moral. ești "prost" dacă spui că este inuman să poți deține așa averi, "nu înțelegi sistemul". cum să critici creatorii de locuri de muncă, "vrei să își piardă oamenii jobul?"
mi se pare fascinant.
aceiași oameni care înțeleg perfect că puterea politică trebuie limitată refuză să accepte că și puterea economică poate deveni incompatibilă cu democrația.
de parcă miliardarii ar trăi într-o lume paralelă în care banii nu cumpără influență.
și tind să cred că nu lipsa inteligenței omului este de vină.
cred că este ultimul mare succes al propagandei moderne: să convingi oameni perfect rezonabili că orice formă de putere trebuie pusă sub semnul întrebării...
mai puțin puterea banilor.
Merci à Christophe Clavé pour cet éclairage sur l’appauvrissement de la langue et la ruine de la pensée 🙌
"La disparition progressive des temps (subjonctif, passé simple, imparfait, formes composées du futur, participe passé…) donne lieu à une pensée au présent, limitée à l’instant, incapable de projections dans le temps.
La généralisation du tutoiement, la disparition des majuscules et de la ponctuation sont autant de coups mortels portés à la subtilité de l’expression.
Supprimer le mot «mademoiselle» est non seulement renoncer à l’esthétique d’un mot, mais également promouvoir l’idée qu’entre une petite fille et une femme il n’y a rien.
Moins de mots et moins de verbes conjugués c’est moins de capacités à exprimer les émotions et moins de possibilité d’élaborer une pensée.
Des études ont montré qu’une partie de la violence dans la sphère publique et privée provient directement de l’incapacité à mettre des mots sur les émotions.
Sans mot pour construire un raisonnement, la pensée complexe chère à Edgar Morin est entravée, rendue impossible.
Plus le langage est pauvre, moins la pensée existe.
L’histoire est riche d’exemples et les écrits sont nombreux de Georges Orwell dans « 1984 » à Ray Bradbury dans « Fahrenheit 451 » qui ont relaté comment les dictatures de toutes obédiences entravaient la pensée en réduisant et tordant le nombre et le sens des mots.
Il n’y a pas de pensée critique sans pensée. Et il n’y a pas de pensée sans mots.
Comment construire une pensée hypothético-déductive sans maîtrise du conditionnel ? Comment envisager l’avenir sans conjugaison au futur ? Comment appréhender une temporalité, une succession d’éléments dans le temps, qu’ils soient passés ou à venir, ainsi que leur durée relative, sans une langue qui fait la différence entre ce qui aurait pu être, ce qui a été, ce qui est, ce qui pourrait advenir, et ce qui sera après que ce qui pourrait advenir soit advenu ? Si un cri de ralliement devait se faire entendre aujourd’hui, ce serait celui, adressé aux parents et aux enseignants : faites parler, lire et écrire vos enfants, vos élèves, vos étudiants.
Enseignez et pratiquez la langue dans ses formes les plus variées, même si elle semble compliquée, surtout si elle est compliquée. Parce que dans cet effort se trouve la liberté. Ceux qui expliquent à longueur de temps qu’il faut simplifier l’orthographe, purger la langue de ses «défauts», abolir les genres, les temps, les nuances, tout ce qui crée de la complexité sont les fossoyeurs de l’esprit humain. Il n’est pas de liberté sans exigences. Il n’est pas de beauté sans la pensée de la beauté."
Christophe Clavé
@redKZMIR Nu cred ca se copiază cele doua extreme . Mai degraba excesele unora sunt amplificate de ceilalți.Efectul de pendul. Romania e un caz particular, ca nu are inca extreme,doar mediocritati oportuniste.
@redKZMIR In rest ,simt la fel si nu halesc obscenitatea unor Musk, Thiel,etc. Doar ca nu e momentul acum. Întâi acumulam material,apoi redistribuim cunoaștere. In rest,iti urez mult succes.
@redKZMIR Tuturor ne place universul Startrek,dar mai avem de bifat cateva jaloane pana acolo. Nici Xi nu ar îndrăzni acum sa indiguiasca capitalismul.