Presupun că cei emigrați acolo nu sunt din ultimii 25 de ani. Nu contest: știm cu toții cât de faimoși suntem pentru educația noastră – deși, privind în jur, mă întreb cât mai durează până când această «faimă» va deveni doar o amintire din manualele de istorie. Sunt mândru de ce am fost, dar mi-e greu să mă laud cu analfabetismul care înflorește în generațiile de azi ca buruienile pe un ogor părăsit.
Adevărul este că, deși am crescut în multe privințe, în cele importante, precum educația, am eșuat.
Mulțumesc.
Postarea nu apără dictatura – subliniază clar controlul ideologic de atunci. Da, suntem cu ani-lumină înainte la libertate și PIB.
Cu toate astea, suntem și cu ani-lumină înainte la abandon școlar (sub 2% oficial în ’89 vs. peste 15% azi) și la analfabetism funcțional la PISA.
Superb progres!
Respect că ai terminat cu exploatarea emoțiilor și ai început să scrii postări decente, reflexive, care invită la analiză.
Sunt de acord cu tine în mare parte, Silvia.
Diagnosticul privind polarizarea excesivă este corect: crizele succesive au adâncit neîncrederea, platformele au transformat dezbaterea într-un concurs de tabere, iar o societate divizată devine mai ușor de manipulat. Pluralismul autentic rămâne esențial.
Totuși, cred că rădăcina cruntă a divizării merge mai profund: educația deficitară și umbra lungă a indoctrinării comuniste.
Am trăit acea perioadă și îmi amintesc cum sistemul era construit să creeze un patriotism artificial. Mulți din generația care a prins ultimii ani ai comunismului s-au agățat de nostalgie: „erăm bogați”, „fără datorii”, „fabrici peste tot”, ignorând realitatea tranziției și moștenirea dezastruoasă.
Partidele post-’89 au profitat din plin: o populație slab educată (mai ales în zonele rurale, unde trăiește peste o treime din români) este ușor de controlat. Lipsa gândirii critice alimentează conspirațiile și acceptarea oricărui „guru” care vorbește sigur pe el.
Un exemplu clar este domnul Călin Georgescu și teoria (pseudostiință) cu „apa are informație” – mulțimi de oameni simpli impresionați, exclamând „ai auzit ce a spus, dom’le, ce deștept!”, fără să realizeze că informația este și în fecale (nu degeaba se duc probe de proctocultură la doctor – știință pură), dar asta nu face din rahat un elixir.
O democrație sănătoasă are nevoie de o populație informată corect, nu doar de pluralism. Fără educație solidă vom rămâne vulnerabili la manipulare și nostalgii toxice. Polarizarea de azi este și moștenirea acestei educații deficitare.