Anna Maria @AnnaScorpio7 - Twitter Profile

Pentru nostalgicii comunismului, las azi câteva mărturii ale fotojurnalistului Emanuel Tânjală, despre regimul care a distrus țara timp de jumătate de secol (din volumul "Ce bine era în comunism"). 📍📍📍 "Abolirea proprietății private a fost ținta principală a comuniștilor. Fiind văzută ca armă de cea mai mare importanță, proprietatea privată trebuia să treacă din mâna „exploatatorilor" (foşti industriaşi, foşti moșieri, foști bancheri, foști mari comercianți, foşti țărani înstăriți pe care comuniştii i-au poreclit chiaburi, și celelalte elemente ale marii burghezii) în mâna statului i comunist, după decretul nr. 92 din anul 1950. Prin şiruri de nedreptățiți și abuzuri, începånd din 1949, în România au fost naționalizate moşii, conace, păduri, ferme, hoteluri, întreprinderi private industriale, miniere, bancare, de asigurári și transport, reprezentând 90% din producția țării, spitale, maternități, farmacii, cabinete medicale, cinematografe. În acest proces, zeci de mii de persoane au fost strămutate. Multe dintre casele naționalizate la sate şi oraşe au devenit sedii pentru şedințele de partid ale P.C.R., sedii ale Uniunii Tineretului Comunist (U.T.C.), sedii de CAP, cămine culturale. În casa unchiului meu Toader de la Colacu, a intrat cu forța organizația de bază din sat. Unchiul meu a fost reținut şi bătut în beciul miliției de la Vidra până a semnat hârtia de cedare a imobilului. S-a luat şi moara pe care o construise cu puțin înainte de anul 1950. În alte imobile naționalizate, cum le plăcea noilor proprietari să le spună, erau mutați politişti, secretari de partid, alte persoane care slujeau interesele partidului. Satrapii comunişti ținteau cele mai bune case, imobile și blocuri, apoi venea repartizarea caselor pentru securişti și mahări, iar în cele mai prăpădite imobile stătea clasa muncitoare adusă de la sate sau cu case confiscate. „Omul muncii", cetățeanul ideal al României comuniste, trebuia să fie mulțumit cu condiții mediocre și confort discutabil. Multe castele și biserici trecute în mâna "salvatorilor comunişti" au fost folosite ca depozite sau grajduri pentru animalele care trecuseră în vistieria noilor conducători. Multe mânăstiri au fost transformate în spitale de nebuni şi aziluri de bătrâni. Statul comunist a schimbat nume de străzi, districte, unități industriale, cluburi sportive, parcuri sau de magazine, orice nume care avea rezonanță religioasă, care amintea de monarhie si familia regală, care anmintea de o anumită perioadă a istoriei pe care ei nu o agreau, înlocuindu-le cu nume noi, dorite și aprobate de partid. Comuniştii le-au confiscat românilor pământurile și orice putea fi considerat de preț, de la animale și tot ce avea țăranul în ograda lui la lucruri de valoare din casă sau chiar la casa însăşi. Unele dintre aceste bunuri ajungeau la sfaturile populare ori în CAP-uri. Şi aşa, într-o zi teribilă, au început, obligați, să muncească numai pentru Stat. Țin minte că la Colacu, la bunicii mei, nu se făcuse „colectivă", pentru că era un sat de munte unde nu se putea face agricultură în masă. Dar pădurile mocanilor au fost confiscate, rămânându-le căruțele, două vaci, doi cai, poate și un plug. Cei rămaşi cu pământuri au avut şansa să nu se pervertească la furat. Imi reamintesc ce îmi spunea una dintre mătuşile tatălui meu de la Iresti (mătușa Smaranda din foto) mai la vale de Colacu, unde se făcuse CAP: "Când a venit Colectivul, ne-a luat tot din ogradă, a luat tot pământul... Cu ce să te mai hrănești? Comuniştii au zis să le dăm tot! Aveam căruță cu doi cai, au dus totul la Colectiv şi nimic nu ne-au mai dat înapoi. Numai şapte ani de zile până la război, am dus-o ca lumea, în rest am trăit plângând".

Anti_Spootnik's tweet photo. Pentru nostalgicii comunismului, las azi câteva mărturii ale fotojurnalistului Emanuel Tânjală, despre regimul care a distrus țara timp de jumătate de secol (din volumul "Ce bine era în comunism").

📍📍📍 "Abolirea proprietății private a fost ținta principală a comuniștilor.

Fiind văzută ca armă de cea mai mare importanță, proprietatea privată trebuia să treacă din mâna „exploatatorilor" (foşti industriaşi, foşti moșieri, foști bancheri, foști mari comercianți, foşti țărani înstăriți pe care comuniştii i-au poreclit chiaburi, și celelalte elemente ale marii burghezii) în mâna statului i comunist, după decretul nr. 92 din anul 1950.

Prin şiruri de nedreptățiți și abuzuri, începånd din 1949, în România au fost naționalizate moşii, conace, păduri, ferme, hoteluri, întreprinderi private industriale, miniere, bancare, de asigurári și transport, reprezentând 90% din producția țării, spitale, maternități, farmacii, cabinete medicale, cinematografe.

În acest proces, zeci de mii de persoane au fost strămutate. Multe dintre casele naționalizate la sate şi oraşe au devenit sedii pentru şedințele de partid ale P.C.R., sedii ale Uniunii Tineretului Comunist (U.T.C.), sedii de CAP, cămine culturale. În casa unchiului meu Toader de la Colacu, a intrat cu forța organizația de bază din sat.

Unchiul meu a fost reținut şi bătut în beciul miliției de la Vidra până a semnat hârtia de cedare a imobilului. S-a luat şi moara pe care o construise cu puțin înainte de anul 1950. În alte imobile naționalizate, cum le plăcea noilor proprietari să le spună, erau mutați politişti, secretari de partid, alte persoane care slujeau interesele partidului.

Satrapii comunişti ținteau cele mai bune case, imobile și blocuri, apoi venea repartizarea caselor pentru securişti și mahări, iar în cele mai prăpădite imobile stătea clasa muncitoare adusă de la sate sau cu case confiscate. „Omul
muncii", cetățeanul ideal al României comuniste, trebuia să fie mulțumit cu condiții mediocre și confort discutabil.

Multe castele și biserici trecute în mâna "salvatorilor comunişti" au fost folosite ca depozite sau grajduri pentru animalele care trecuseră în vistieria noilor conducători. Multe mânăstiri au fost transformate în spitale
de nebuni şi aziluri de bătrâni. Statul comunist a schimbat nume de străzi, districte, unități industriale, cluburi sportive, parcuri sau de magazine, orice nume care avea rezonanță religioasă, care amintea de monarhie si familia regală, care anmintea de o anumită perioadă a istoriei pe care ei nu o agreau, înlocuindu-le cu nume noi, dorite și aprobate de partid.

Comuniştii le-au confiscat românilor pământurile și orice putea fi considerat de preț, de la animale și tot ce avea țăranul în ograda lui la lucruri de valoare din casă sau chiar la casa însăşi. Unele dintre aceste bunuri ajungeau la sfaturile populare ori în CAP-uri. Şi aşa, într-o zi
teribilă, au început, obligați, să muncească numai pentru Stat.

Țin minte că la Colacu, la bunicii mei, nu se făcuse „colectivă", pentru că era un sat de munte unde nu se putea face agricultură în masă. Dar pădurile mocanilor au fost confiscate, rămânându-le căruțele, două vaci, doi
cai, poate și un plug. Cei rămaşi cu pământuri au avut şansa să nu se pervertească la furat. Imi reamintesc ce îmi spunea una dintre mătuşile tatălui meu de la Iresti (mătușa Smaranda din foto) mai la vale de Colacu, unde se făcuse CAP:

"Când a venit Colectivul, ne-a luat tot din ogradă, a luat tot pământul... Cu ce să te mai hrănești? Comuniştii au zis să le dăm tot!
Aveam căruță cu doi cai, au dus totul la Colectiv şi nimic nu ne-au mai dat înapoi. Numai şapte ani de zile până la război, am dus-o ca lumea, în rest am trăit plângând".

3

169

34

16

3K

Anna Maria @AnnaScorpio7

21 days ago

@SilviuFoca Superb!

1

0

12

AnnaScorpio7 retweeted

Anti-Spootnik

@Anti_Spootnik

24 days ago

Ce surpriză. Cine ar fi crezut că totul e o minciună în Rusia? "📍Leo este un creștin devotat care devenise din ce în ce mai dezamăgit de tot, de la diviziunile politice din SUA, la alimentele modificate genetic și ceea ce consideră a fi ascensiunea mișcării LGBTQ. 📍La acea vreme, el credea că Rusia oferea o alternativă atractivă: o societate construită pe credința creștină și valorile familiale – o viziune puternic promovată de statul rus. Dar, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai preocupat și de elemente precum restricțiile privind accesul la informații. 📍Dar realitatea s-a dovedit mai dificilă decât anticipase. La câteva săptămâni de la sosire, Leo spune că au fost fraudați cu 5 milioane de ruble – aproximativ 52.000 de lire sterline (66.000 de dolari) – de către un contact în care aveau încredere, lăsându-i fără adăpost. 📍Când am vorbit cu Leo la începutul acestui an, locuia separat de soția sa în orașul Ivanovo, iar copiii săi mai mari se întorseseră în Statele Unite. 📍Leo își reconsideră acum rolul pe care l-a jucat în promovarea imigrației occidentale în Rusia. „Am crezut în propagandă”, îmi spune el, recunoscând că anterior el era „tipul care ar fi scris scenariul”. 📍Deși este hotărât să rămână în Rusia dintr-un sentiment de „destin”, acum spune că îi lipsesc libertățile care au modelat personalitatea americană. „În Rusia nu există aceste valori ale drepturilor omului.”"