În ceea ce privește vinovăția, observăm o perspectivă constantă asupra fundamentării răspunderii penale pe preceptele doctrinei clasice, încă de la Codul penal din 1865 făcându-se diferența între factorul intelectiv și cel volitiv. #criminologie#dreptase
„Noua apărare socială” reprezintă o doctrină criminologică cristalizată de Marc Ancel. Scopul promovat a fost socializarea individului prin reintegrare, fapt ce impunea necesitatea alegerii sancțiunii adecvate în funcție de oportunitatea sa reeducativă. #criminologie#dreptase
În opinia lui Ferri, raționalizarea sistemului represiv presupunea excluderea criminalilor din societate, repararea prejudiciului produs prin infracțiuni, adaptarea mijloacelor de apărare socială în funcție de fiecare categorie de delincvenți. #criminologie#dreptase
Opera preventivă reprezintă punctul central al operei lui Ferri, autorul propunând un sistem represiv raționalizat și axat pe prevenție. #criminologie#dreptase
În cazul lui Enrico Ferri, taxonomia criminală, rezultat al abordării multifactoriale, cuprinde următoarele categorii: criminalul născut; criminalul nebun; criminalul din obișnuință/obișnuit; criminalul ocazional; criminalul din pasiune/pasional. #criminologie#dreptase
Garofalo oferă o taxonomie proprie a criminalului: asasini, violenți, necinstiți și cinici. Totodată, propune un „sistem rațional al pedepsei”, concept propriu autorului, desemnând un mecanism sancționator adaptat fiecărei categorii de criminal. #criminologie#dreptase
Conform lui Garofalo, există două sentimente elementare „mila” și „probitatea”. Faptele care aduc atingere acestor sentimente vor fi considerate crime naturale, toate celelalte fapte fiind simple crime juridice. #criminologie#dreptase
Enrico Ferri (1856-1929) a publicat în anul 1884 lucrarea intitulată Sociologia Criminale, în cuprinsul căreia a avansat o abordare tripartită asupra fenomenului criminal – antropologică/biologică, psihologică și socială/statistică. #criminologie#dreptase
Raffaele Garofalo (1851-1934), magistrat în Napoli, a publicat în anul 1885 lucrarea intitulată Criminologie în care, sintetizând cercetările efectuate în materie, a formulat o teorie denumită „teoria anormalității morale” #criminologie#dreptase
Conform lui Lombroso, criminalii din pasiune, fără a avea o predispoziție, săvârșesc infracțiuni preponderent violente, „mânați de mânie, dragoste platonică ori filială sau onoare lezată”, de o „forță irezistibilă” ce rezultă dintr-un „entuziasm moral”. #criminologie#dreptase
Criminalii ocazionali (conform lui Lombroso) sunt acei indivizi care, fără a fi determinați de o structură antropogenică preexistentă, sunt atrași spre săvârșirea infracțiunilor în baza unei conjuncturi favorabile, momentane, pe scurt, o anumită ocazie. #criminologie#dreptase
Lombroso a afirmat (în special în a doua ediție a lucrării) faptul că există o categorie a „criminalilor nebuni” care necesită un tratament specific, diferit de cel al criminalilor sănătoși și al alienaților mintali non-criminali. #criminologie#dreptase
Conceptul de criminal-născut are la bază conceptul-pivot din Omul Delincvent, anume criminalul condiționat de anumite trăsături atavice, denumit simplist „criminalul (în general)”. #criminologie#dreptase
Conform lui Lombroso, criminalul poate fi clasificat în următoarele categorii :
(a)criminalul născut;
(b)criminalul nebun;
(c)criminalul ocazional;
(d)criminalul din pasiune. #criminologie#dreptase
Teoria lombrosiană a atavismului are ca punct nevralgic direct prevalența unui determinism biologic, iar ca punct nevralgic indirect prevalența unui determinism psihologic, acesta din urmă fiind condiționat de primul. #criminologie#dreptase
În timp, Lombroso și-a atenuat convingerea principală a eredității criminale, dezvoltând o abordare multifactorială a fenomenului criminal, prin introducerea unor coordonate de ordin social în cercetarea cauzalității infracționale.
Conform teoriei ințiale a lui Lombroso, omul criminal prezintă o serie de anomalii genetice înnăscute, specifice unor forme „inferioare de viață”, precum: rozătoarele, primatele și fetușii.
Premisa apariției Omului Delincvent a fost descoperirea făcută cu ocazia unei autopsii asupra craniului unui tâlhar când Lombroso a observat
o depresiune situată în partea median occipitală a craniului, deasupra unui segment mărit al măduvei spinării. #criminologie#dreptase
Cesare Lombroso: „autorul unei teorii surprinzătoare și bizare, ridicat în slăvi de unii, criticat în mod feroce de alții. În orice caz, a deschis un șantier imens de cercetare care rămâne și astăzi activ.” #criminologie#dreptase