Ieri mi-a spus că pleacă... și-a rămas. A rămas lângă mine din obișnuință, iar eu, tot din obișnuință, nu i-am reproșat nimic.
La zece seara și-a fumat, în liniște, cele două cuvinte, iar de la 11:05 până la 12:20 a plâns. Nu din durere și nu cu regret.
Azi mi-a spus că rămâne.