Bătălia pentru România
Se desfășoară chiar sub ochii noștri, fără să ne dăm seama tocmai pentru că suntem în ochiul uraganului, bătălia pentru România ca parte dintr-o ciocnire mult mai mare, la nivel planetar.
Știu că suntem bombardați zi de zi cu știri ironice, negative, disprețuitoare despre Uniunea Europeană. Că dopul de la sticlă, că făina de greieri, că nu-s în stare să se pună de acord, că sexo-marxiștii, că Soros, că Ursula, că rămânem în urmă etc.
În paranteză fie spus, toate aceste discursuri își au originea în mintea lui Putin și a cekiștilor lui. Poate voi scrie despre asta cândva. Viziunea elitei kaghebiste a Rusiei despre lume a fost proiectată cu forță în exterior cu ajutorul rețelelor de socializare, găsind ecou în rândurile multor oameni care în continuare nu pricep ce e aia democrație.
Dar să revenim la România.
De fapt, ceea ce vedem acum este încleștarea dintre Europa și Rusia. Fiecare are partida sa în țara noastră, așa cum a fost dintotdeauna, de sute de ani încoace, adică de când au apărut rușii la granițele noastre, cu pretenția lor de a se extinde către Marea Mediterană.
Avem tabăra securist-kaghebistă lăsată moștenire de Ceaușescu și, apoi, de Iliescu. Este o tabără foarte-foarte puternică pentru că, deși nu e majoritară, este foarte bine înfiptă în profunzimea statului român. Au controlul asupra administrației, asupra instituțiilor, asupra justiției și a banilor publici, au televiziunile, sunt în simbioză cu PSD și noua lor creație, AUR, păstrează un anumit control și în alte partide prin oamenii pe care și i-au băgat acolo.
Acest monstru primitiv în esența lui reacționează atavic la orice încercare de modernizare. Riposta e telurică. Uitați-vă la urletele de la Antena 3-Dan Voiculescu și la deciziile mafiei din Justiție ca să înțelegeți la ce mă refer.
Și avem tabăra pro-occidentală a societății civile. Românii sunt, în majoritate, europeni și dornici să se integreze în civilizația occidentală. Am văzut asta sistematic începând cu 1996, motiv pentru care Sistemul descris mai sus a și modificat succesiv legislația astfel încât votul la locale și parlamentare să fie cât mai restrictiv. Această parte majoritară a populației vrea o țară ca afară, ca să folosesc un slogan de acum câțiva ani. Vrea o țară cu un nivel mai redus de corupție, cu instituții moderne, cu școli și spitale bune, cu autostrăzi și căi ferate ca-n occident etc. Într-un cuvânt, vrea să trăiască în Secolul XXI, nu în Evul Mediu.
Doar că această tabără majoritară la nivelul populației este în minoritate la nivelul elitelor politico-militare. Aceasta este, în esență, ciocnirea la care asistăm de cel puțin 14 ani încoace.
Statul securist-kaghebist n-are nicio problemă să pună pulanele pe civilii față de care nutrește cel mai profund dispreț. Căutați fragmentele din teza de doctorat a lui Pahonțu, ca să înțelegeți cum gândesc acești oameni despre civili. Pun ghilimele când vorbesc despre revoluționarii din 1989 și regretă amarnic desființarea Securității, pe care o consideră bună și patrioată. Asta e paradigma lor.
În acest moment, pe scenă mai există însă un participant la luptă.
Dacă tabăra securist-kaghebistă îi are în spate pe ruși, care pompează în acest război hibrid de cel puțin 14 ani (am motive întemeiate să fixez acest reper), în schimb societatea civilă din România a primit ajutorul unui colos puțin băgat în seamă: Uniunea Europeană.
Toată lumea face scenarii cu motivațiile lui Nicușor Dan pentru a-l numi pe pro-europeanul Siegfried Mureșan candidat la funcția de premier.
În opinia mea, explicația e destul de simplă. S-au primit semnale clare că desemnarea lui Grindeanu sau a altui interpus, de tip Veștea, ar fi echivalat cu falimentul țării. La propriu. Ne-a spus-o direct a doua zi după desemnare chiar o portavoce a agenției de rating Fitch. E un avertisment dur și neobișnuit, tocmai de aceea PSD a reacționat visceral, amenințând că dă în judecată presa care a preluat mesajul.
Cum s-a ajuns aici? România a fost dusă de cleptocrația securist-kaghebistă pe marginea prăpastiei. Guvernarea Ciolacu-Iohannis ne-a lăsat la aproape 10% deficit bugetar. Nici țările aflate în război nu au astfel de deficite. Atât i-a dus pe ei capul, atât se pricep. Dintr-o prostie dublată de lăcomie infinită s-au băgat singuri în capcană.
După alegerile din 2024 au avut nevoie de cineva care să-și asume reducerea acestui deficit colosal. România era în pragul falimentului. Dar civilii cu epoleți cultivați de ei n-au capacitatea intelectuală și profesională să facă asta. Niciunul dintre cei care făcuseră deficitul nu avea nici credibilitatea și capacitatea să preia misiunea, amintiți-vă că n-a vrut nimeni, în afara lui Bolojan, să-și asume poziția de premier.
Într-un an, deficitul a fost coborât la 6%, dar reformele au fost în continuare blocate de Sistem.
Ca să supraviețuiască și la anul, se estimează că România are nevoie în 2027 de o finanțare externă de vreo 60 de miliarde de euro! Este ceva absolut enorm.
Cine dă acești bani? Rusia? China? Dungaciu? Simion? Generalul Pahonțu? Sebi Ghiță? Dan Voiculescu? Gâdea? Grindeanu? Tucă? Guru Călin Georgescu?
Păi, nu prea. Banii nu pot veni decât de la Uniunea Europeană și de la marea finanță mondială, adică de la sistemul bancar occidental.
Să nu-și închipuie cineva că Europa a pompat aproape o jumătate de trilion de euro în România în doar 20 de ani, ca s-o scoată din gaura de WC în care o găsise (eram ultimii din Europa la toate capitolele, acolo ne lăsase Ceaușescu și tot acolo eram și după 10 ani de perestroikă iliesciană) doar pentru a o preda mai apoi, la cheie, securiștilor și activiștilor ex-ceaușiști, de mână cu kaghebiștii lui Putin.
Pe scurt, e o luptă de culise formidabilă acum pentru România. Europa este un colos care s-a pus în sfârșit în mișcare și ripostează tiraniilor lumii.
Dacă renunțăm la lupa pusă pe țara noastră și ne uităm în jur, vedem că avem bătălii teribile care s-au dat și se dau și în alte țări din jur.
Ungaria a fost recuperată după 16 ani în mâna rușilor.
Moldova, la fel.
Ucraina e sprijinită de 5 ani să reziste invaziei putiniste.
Se investește masiv în creșterea capacității europene de apărare.
Pe plan mondial, forța de atracție a UE e formidabilă. Ultimul pol al democrației atrage ca un magnet.
S-au încheiat acorduri comerciale cu Mercosur (Brazilia-Argentina-Paraguay-Uruguay) și India.
Au început discuțiile pentru integrarea Canadei ca partener asociat al UE.
Australia a anunțat imediat că e „pe aceeași foaie"cu Canada.
În culise se vorbește despre o traiectorie asemănătoare, în anii următori, pentru Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud.
În regiunea noastră, țările din Balcanii de Vest insistă să fie de asemenea primite în UE. În iulie și-a anunțat dorința de a adera la UE și Armenia.
Tratativele cu Ucraina și Moldova au fost deja demarate.
Acesta e tabloul mare. Pe tăcute, ironizată și bagatelizată de tiranii lumii care disprețuiesc "slăbiciunile" sistemului democratic, Europa se mișcă înainte. Cu mutări strategice majore.
Așadar, ca să închei revenind la minusculul nostru colț de lume, tabăra securist-kaghebistă din România aliniată cu Rusia lui Putin are de înfruntat acum nu doar poporul pe care-l manipulează, sărăcește și, din când în când, îl gazează și bate la manifestațiile anticorupție, ci și un adversar mult mai puternic, Europa. Tocmai de aceea vedeți disperarea, urletele, amenințările, crizele de isterie din aceste zile.
P.S. Această luptă va continua indiferent ce se va întâmpla la votul din Parlament cu guvernul Mureșan. Este un război de anduranță, care va mai dura ani. Probabil că mult mai important decât ce se întâmplă aici este deznodământul din Ucraina. Dacă Rusia pierde, e game over și pentru oligarhia securisto-kaghebistă de la București.
ILUSTRAȚIE - Uniunea Europeană (în care sunt incluse și țările care și-au depus candidatura să adere) și statele cu care se negociază să devină membri asociați. Printre altele, pefectarea acestor tratate ar rezolva în bună măsură și problema resurselor pentru Europa, deoarece Canada și Australia sunt țări foarte bogate în zăcăminte de pământuri rare și alte tipuri de minerale.
(Matei Udrea / FB)