Nicușor Dan NU poate fi președintele României. Pentru că a refuzat, ani la rând, să semneze salvarea copiilor bolnavi de cancer.
Scriu aceste rânduri cu revoltă și durere. Sunt supraviețuitor de cancer. Am cunoscut suferința din saloanele de oncologie, am simțit teama, disperarea, speranța firavă care stă într-un diagnostic, într-un medic, într-un tratament început la timp. Am văzut mame dormind pe jos lângă paturile copiilor lor. Am auzit rugăciuni, am simțit neputința. Știu ce înseamnă să te agăți de fiecare secundă de viață.
Timp de CINCI ANI, Nicușor Dan a blocat construcția unui spital de oncologie pediatrică în București. Nu din lipsă de documente. Nu din lipsă de proceduri. Dintr-un orgoliu birocratic și politic care a sfidat atât justiția, cât și bunul simț. Instanța a decis DEFINITIV de DOI ANI că proiectul este legal. Și totuși, domnul primar, care vrea să devină președinte, a refuzat să semneze. Până acum, când s-a simțit încolțit politic. Când campania electorală l-a făcut, brusc, „uman”.
Domnule Nicușor Dan, ce le spuneți îngerilor care au plecat dintre noi fiindcă boala nu le-a mai dat timp să aștepte ani de zile de procese și de motive nejustificate pentru construcția unui spital salvator? Ce le spuneți părinților care s-au rugat, până în ultima clipă, pentru o șansă la viață acordată copiilor lor?
Nu mai vorbiți despre legalitate, când ați sfidat o hotărâre judecătorească. Nu mai aruncați vina pe „colegi de coaliție”, când decizia de a ține pixul în aer a fost a dumneavoastră. Timp de ani de zile.
România nu poate fi condusă de un om care nu face tot ce e omenește posibil pentru salvarea vieții unui copil bolnav de cancer. România are nevoie de empatie. De curaj. De decizie. Nu de cinism birocratic.
Eu voi continua să lupt pentru copiii bolnavi de cancer. Pentru spitale. Pentru tratamente. Pentru demnitate. Și voi spune răspicat: un om care întârzie conștient salvarea de vieți nu are ce căuta în fruntea unui stat
(Nicoleta Pauliuc Facebook)