Top Tweets for #Respectul

Merg și eu, ca majoritatea românilor, cu zboruri low-cost, la fel ca domnul președinte Dan! Dar nu este nevoie ca presa prietenă cu partidele aflate la putere, care primesc subvenții de milioane de euro de la buget, să mă laude pentru asta. Eu mi-aș fi dorit, totuși, ca domnul președinte, dacă tot zboară cu avioane low-cost ale unor companii din Irlanda sau Ungaria, să întrebe cum s-a ajuns în situația în care, în Italia (unde trăiesc milioane de români), să nu mai existe nicio cursă Tarom. La fel și în Marea Britanie (în Spania, cred că mai este una pe zi). Mi-aș mai fi dorit să întrebe domnul președinte, chiar dacă el pleacă de la Salonul Oficial, cum este posibil ca Aeroportul Otopeni să fie, în continuare, cel mai murdar și prost organizat aeroport din Europa? In locul Domnului Nicusor Dan as merge si cu Turkish sau Qatar la business; doar ca sa ii vad pe toti “smecherii” de directori si sefi de la Companiile si Agentiile de Stat cum merg la toate Conferințele si Adunarile din cele 4 colturi ale Lumii - evident fara niciun castig pentru #Romania! Asa ar vedea si cohorta de consilieri si “asistente” care ii insotesc pe acesti noi “Baroni” ai Tarii - numiti pe criteriul “pilei” mai importante de la PSD - PNL - UDMR ( acum si USR)! Dacă nu îl cunoaște pe cel care a fost ministrul Transporturilor în ultimii cinci ani (și care conduce, de fapt, și acum, printr-un interpus) – adică cel care a numit toate conducerile la Tarom și la aeroport și care a decis și decide tot – îl pot ajuta eu cu numărul de telefon. Asta aș fi făcut eu dacă aș fi fost ales președinte – și, cum nu am fost ales, asta aștept de la domnul Nicușor Dan. Pozele populiste, gen „Maia Sandu”, dau bine doar în presa bugetară. După Iohannis „detașatul”, românii ar fi avut nevoie de un președinte care să facă ceva concret pentru ei, care să fie interesat de problemele lor, nu de poze populiste. Sau greșesc eu? Poate că asta și-au dorit, de fapt, românii? #RomaniaPePrimulLoc

Funny story from 1990 or so told by my sis (classmate and longtime friend of ND). ND was sitting quiet and seemingly distracted, on his own, at the back of the classroom. The prof , a legend of sorts in the respective math field at the time, was writing a complicated proof on the board, students were engaged in back and forth arguments. At some point, prof stops and asks the seemingly absentminded guy at the back if he was able to follow the story. As suddenly awake, ND goes on to say something along the lines of: “Yes, but there is at least another, and simpler, way to solve it”. Chess-mate :-))