Preambul; Locuința mea de vară e la țară. Cociuba Mare-Bihor. S’tem în vizită. Ni se “servește micul dejun” Clasic, ardelenesc. Ouă cu clisă prăjită. Într’un lighean. Luat de pe jos din bucătărie. De ce de pe jos, îi șoptesc lu nevastă’mea?! Termină, e bio! îmi zice! Pus pe ler👇
(sobă pt regățeni) cu o lingură babană de untură de porc! Tot bio! Nu smalțu sărit al ligheanului sau culoarea nefiresc de portocalie a farfuriei de mă face să evit consumu…ci al 7(?!) simț. Nevastă’mea balotează.
Eu mă fac că plouă și mai bag o pipă. După o juma de oră 👇