Înainte să ne lase Donnie în beznă completă după ce apasă frenetic pe butoane, voiam să citiți câteva cuvinte din umila mea experiență în industria petrolului și gazelor naturale, atât din partea de explorare, stimulare și extracție unde am activat cel mai mult cât și pe logistica din spate.
Cred că am săpat în viața mea câteva zeci bune de sonde atât offshore cât și pe uscat, de diferite configurații și cu diferite scopuri. Unele erau pentru țiței, altele pentru gaz, pentru apă sărată, pentru litiu sau pentru hidrogen. De la proiectarea unei sonde până la execuție poate dura și ani de zile. Oricât de mulți bani ai avea nu poți să te apuci să sapi orbește fără un plan bine definit și fără să ai un obiectiv economic sau strategic.
Să vă dau un exemplu din arealul nostru. Estimativ, România mai are vreo 600 de milioane de barili de țiței în adâncime. Ați zice că e o cifră mare mare de tot dar în realitate e sub 0.1% din totalul rezervelor. Da, sub zero virgulă unu. Economic înseamnă nimic la scară globală. Dar problema este cu totul alta - cât poți recupera din această rezervă. Vedeți voi, când noi chiar eram o putere mondială în această industrie, s-a săpat haotic, fără un plan de sustenabilitate pentru că la sfârșitul lunii conta doar cifra aia să fie cât mai mare, nu că peste 40 de ani rezervorul va avea o presiune așa de scăzută că nici mama tratamentelor nu-l mai învie.
Astfel s-a ajuns într-o situație că ai țiței dar n-ai cum să-l mai scoți din adâncime. Este cantonat în pungi izolate, cel mai sigur foarte greu de la cantitatea de parafină pe care-l cară și nu mai este viabil tehnic și economic să te duci după el.
Ipotetic și într-o situație de criză când nu te mai uiți la bani și doar vrei să-l scoți de acolo tot durează foarte mult timp până sapi după rezervor, îl confirmi, îl etalonezi, îl completezi și te apuc să extragi. De acolo tu trebuie să transporți țițeiul spre o stație de separație al cărei obiectiv este să separe țițeiul de gazul dizolvat și de apa de zăcământ care toate urcă prin garnitura de producție în asociație. De acolo trebuie să-l încarci cel mai sigur pe trenuri și să-l duci către o rafinărie pentru procesare. Cum vă ziceam și mai sus, de la sondă la producție poate să dureze ani. Efectele le vei vedea peste mult timp. Ce faci până atunci?
Bun, și offshore și onshore toate instalațiile funcționează pe motorină. Dacă nu ai motorină, cum sapi? Cum dai curent la generatoare și la întregul careu unde ai pe lângă sondă și alte zeci de echipamente și cabine? O instalație offshore ia mia de litri per motor pe oră. Într-o situație în care nu mai ai de unde aproviziona cu motorină industria, cum sapi?
La fel și cu transportul țițeiului, dacă nu ai motorină, cum îl mai duci către rafinării?
Partea de supply chain a fost cea mai afectată din toată escapada lui Donnie în Iran. Nu faptul că vom avea prețuri record peste maxim o lună va fi problema ci absența produsului în sine.
Așa că să nu vă mire când guvernele din europa vor impune restricții pe consum. Nu e vina lor, n-au cum să ajute în această problemă decât prin raționalizare. Chiar și dacă ar lua de la ruși, tot nu au cum suplini un sistem pus la punct în ani zeci de zile pe aprovizionare cu materie primă din Orient. E ca și cum v-ați scoate roțile din față de la mașină. Probabil că ar merge, dar bine nu.
Altă problemă - cât credeți că vor putea susține economic statele din Europa acest gap de materie primă? De unde vor scoate banii dacă toată lumea se pune pe pauză într-o lună că nu mai au cum funcționa? Și aici mă refer la toți. De la noi care ne plimbăm până la grădi să-l ducem pe ăla mic până la agricultorii care nu vor mai avea nici motorină și nici îngrășământ.
Mă uit la clienții cu care lucrez - deși super mega avantajos la 100 de dolari să dai găuri în pământ, niciunul nu anunță un ramp up de activitate. Nimeni nu contractează instalații, toți stau cuminți că le este teamă că se aruncă în ceva și rămân cu instalația în mijlocul mării, fără PSV-uri la aprovizionare, fără elicoptere la crew change-uri și fără motorină să sape. Preferă să aștepte.
În fine, anul ăsta e de maxim sacrificiu, anul viitor va fi și mai dificil. Nu vă așteptați în niciun caz ca prețul la orice să mai revină vreodată la ce a fost.
Inevitabil toată planeta depinde de această resursă naturală și de un petic de apă prin care trece(a) zi de zi.
Ai zice că nea' ăsta e paznic de siloz la ferma unui baron PSD. Când colo, e chiar ministrul Agriculturii, Florin Barbu, alt intelectual PSD👇:
"Am ascultat și io la televizor și am urmărit cu atenție. Și se spunea că trebuie să suferim cu toții.
Da' de ce să sufere "dăcât" românii, procesatorii români și capitalul românesc și să nu sufere și multinaționalele?"
Va veni o zi în care AUR va înghiți PSD. Procesul va fi însă unul simplu, natural, pentru că toți CAP-iștii ăștia au exact același nivel de educație.
@IRBruynseels Inca o dovada ca tu si cu partidul tau sunteti penibili. Nu stiti decat sa aruncati cu rahat in realizarile altora, care chiar fac ceva. Urla frustrarea in voi
Cum să nu-ți sară muștarul când primarul Robert Negoiță de la Sectorul 3 dă o țeapă cu doar o săptămână înainte de alegeri 👉 110 milioane euro pentru o parcare*! 🚩 În imagini, vicepreședintele S3 și candidatul #DreaptaUnită la S3, Lucian Judele.
*Parcare la Hala Laminor, unde fam. Negoiță construiește un cartier de blocuri.