Suka blyat, pizdeț maladieț!
Dacă o întrebai iarna trecută ce crede despre faptul ca ucrainenii stau în frig, fără electricitate și apă, ce-ar fi răspuns?
Să nu mai spun de miile de civili uciși sau răniți în casele lor de rachetele rusești!
“Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea”
“Au venit, maica, nenorocitii astia de comunisti la putere si ne-au luat tot: parul din cap, pamantul, caruta. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul”.
Elisabeta Rizea s-a născut acum 114 ani, pe 28 iunie, şi vreau să cinstim memoria ei astăzi.
Libertatea are mereu nevoie de exemple le celor care au refuzat să devină complici răului.
Viața ei a devenit un reper absolut de demnitate, loialitate, curaj și rezistență şi cartea “Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara” poate fi în bibliografia recomandată în şcoli şi oricui vrea să înțeleagă costul libertății de care ne bucurăm acum.
Elisabeta Rizea nu a fost doar o țărancă devotată pământului și familiei sale din Nucșoara, ci a reprezentat coloana vertebrală a unei Românii care a refuzat să îngenuncheze în fața comunismului.
Prin sprijinul neclintit acordat grupului de partizani, ea an ales libertatea în locul complicității și sacrificiul personal în locul trădării. Nici anii grei de temniță crudă, nici torturile inumane la care a fost supusă nu i-au putut înfrânge spiritul și loialitatea față de valorile fundamentale.
Elisabeta Rizea este o busolă morală. Ea ne amintește că libertatea nu este un dat, ci un ideal care se apără în fiecare zi, şi asta are un preț.
Lumea s-a „limpezit”, așa cum își dorea Elisabeta Rizea în ultimele sale decenii de viață,
am scăpat de comunism şi suntem parte a familiilor de țări care apără libertatea, dar munca noastră este ca limpezimea asta să nu se amestece iar cu ceață.
Veșnică recunoștință eroinelor și eroilor rezistenței anticomuniste!
Omu' ăla cu chelie care stă la coadă și e salutat de tineri și de bătrâni este premierul Ilie @Bolojan. Faceți, rogu-vă, un efort și imaginați-vi-l pe Grindeanu zis "Știucanu" zis "Nordis" într-o circumstanță asemănătoare. Iese beștelit au ba?
Bă, chiar nimeni nu se gândește să-l pună pe ăsta prim ministru? Știe tot, de la bruiaj GPS la înmulțirea pangolinilor. Geopolitica și neurochirurgia le halește la micul dejun, asta în timp ce respiră macroeconomie.
Autodenunț: sînt un dușman al Justiției reprezentată de Lia Savonea. O justiție care m-a condamnat penal în România, pe care am dat-o în judecată la CEDO, unde mi s-a dat mie dreptate. Acolo nu a mai putut suna Lia.
În facultate, am printat imaginea asta pe o foaie A4 și am pus-o pe perete, deasupra monitorului. Voiam să dau în fiecare zi ochii cu ea și a stat acolo câțiva ani, până am plecat din Brașov.
Văzusem atunci „Piața Universității” de Stere Gulea, moment în care toate piesele cazuseră la locul lor. Se făcea lumină și înțelegeam, în sfârșit, de ce România era de când o știam eu, săracă, gri, mizerabilă și detestată.
Înțelegeam atunci de ce milioane de români au plecat din țară. Au fugit goniți de mineriadele rămășițelor încă la putere ale regimului criminal de care crezusem că am scăpat în '89.
Și aflam, șocat, cum crimele minerilor fuseseră aplaudate de mii de oameni la București, așa cum azi mii de oameni aplaudă explozia dronei rusești în blocul din Galați.
Bătrânul tuns regulamentar, bine îmbrăcat, cu aparență de intelectual, săruta mâna brutei care venise la București să umple de sânge protestatarii din Piața Universității și să devasteze sediile opoziției urmașilor regimului lui Ceaușescu.
Azi, șocul e la fel de mare când văd reacțiile la crimele Rusiei de dincolo și dincoace de granița noastră.
Azi, bătrânul ăla e Aligică, iar minerul e Șoșoacă.