Iulia Stanciu

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@itmorar Problema e că sunt cam multe care spun același lucru. Iar în toată această poveste eu mă simt vinovată că încă iubesc muzica lui.

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@MarmotaDeCampie Ai perfectă dreptate, mă regăsesc și eu. În plus îmi caut și loc de veci 😉

[Emanuel Ciocu @ECiocu]

Un pic de Context

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@ECiocu Să share-uim zic!

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@ipostaze Au, greierii!

[Carmen Dumitrescu @CamyDumitrescu]

Domnul Dan Tanasă, la cei 45 de ani ai săi, se trezește victimă a unui fost membru de partid, despre care crede că e borfaș, dar care susține că “și-a dat viața pentru partidul ăsta”.

Nu e nimic de comentat aici. Dacă niște oameni maturi, cu copii acasă, trecuți de jumătatea vieții, ajung să se încaiere într-un partid pe bază de care e mai borfaș decât altul, atunci ăla nu e partid. E o glumă proastă.

În al doilea rând, să-ți dai viața pentru partid e cea mai proastă direcție în care ar trebui să-ți dai viața. Viața omului ar trebui să fie pusă pe altarul unor valori și principii, nu în groapa de gunoi a celor mai abjecte pulsiuni ale ființei umane. Dar se pare că oamenii ăștia din AUR, ciocoi fie vechi, fie noi, au o percepție atât de deformată a realității, încât nu reușesc să iasă din povestea lor. Chiar dacă povestea lor a devenit, treptat, o glumă.

Dacă s-ar fi întâmplat să câștige alegerile atunci, când plăcinta suveranistă era încă fierbinte în lume, probabil mai mergea. Dar în anii ăștia, chiar și în opoziție, chestia asta care nu e partid, ci mai mult grup infracțional organizat, s-a erodat atât de tare, încât până și membrii lui de bază se bat și se înjură între ei. Păi cum vă așteptați, bă băieți, să nu vă înjure ăștia din exterior, dacă voi în interior nu vă puteți ține “borfașii” liniștiți?

[Paroles d'auteurs @Paroles_auteurs]

"Moins ils ont de talent, plus ils ont d’orgueil, de vanité, d’arrogance. Tous ces fous trouvent cependant d’autres fous qui les applaudissent."
Erasme, Éloge de la folie

[I-E B.🙋🎩 @DinVrancea]

EVANGHELIA MARIEI MAGDALENA A FOST DESCOPERITĂ ÎN 1896.
A stat într-un sertar de muzeu timp de 60 de ani înainte ca cineva să o traducă.
Când au găsit-o în sfârșit, ceva ce a îngrozit instituția, ea nu era o adeptă. Era o învățătoare. 🧵
Evanghelia Mariei a fost găsită la Cairo în 1896.
Un al doilea fragment a fost găsit în 1917.
Un al treilea în 1945, alături de Evanghelia după Toma, la Nag Hammadi.
Trei descoperiri separate de-a lungul a 50 de ani, toate confirmând același document.
A durat până în 1955 pentru ca prima traducere să fie publicată.
59 de ani într-un sertar.
În evanghelie, ucenicii se destramă după răstignire.
Îngroziți. Îndurerați. Gata să renunțe.
Maria Magdalena se ridică și îi liniștește.
Petru — omul pe care a fost construită întreaga Biserică Catolică — se întoarce spre ea și spune:
„Spune-ne cuvintele salvatorului pe care ți le amintești, pe care tu le știi, dar noi nu.”
Petru îi cerea Mariei învățături pe care nu le primise niciodată.
Ea îi învață despre natura sufletului și despre călătoria sa prin dimensiuni după moarte.
Ea descrie șapte niveluri de conștiință prin care sufletul trebuie să treacă.
Ea descrie materia, dorința, ignoranța și dorința de moarte ca fiind lanțurile care leagă conștiința umană de cea mai joasă frecvență.
Aceasta nu este mitologie.
Aceasta este o hartă precisă a conștiinței care se aliniază exact cu ceea ce egiptenii, tibetanii și hindușii au documentat independent.
Când termină de predat, Petru se întoarce împotriva ei.
„Chiar a vorbit cu o femeie fără știrea noastră? Trebuie să ne întoarcem și să o ascultăm cu toții? A preferat-o pe ea în locul nostru?”
Andrew îl susține.
Levi o apără.
„Dacă salvatorul a făcut-o demnă, cine ești tu să o respingi?”
Argumentul documentat în această evanghelie este același argument care a fost folosit pentru a suprima autoritatea spirituală a femeilor timp de 2.000 de ani.
Și se întâmpla în încăpere, chiar înainte ca biserica să fie construită.
Ceea ce a învățat de fapt Maria a fost că păcatul nu este o categorie morală.
Este o stare de conștiință.
„Nu există așa ceva ca păcatul. Mai degrabă, voi înșivă sunteți cei care produc păcatul atunci când acționați în conformitate cu natura adulterului, care se numește păcat.”
Ea învăța că suferința umană nu vine din încălcarea regulilor, ci din operarea la o frecvență nealiniată cu adevărata ta natură.
Nicio instituție nu este necesară pentru a gestiona această nealiniere.
Doar expansiunea conștiinței.
Nu i-au îngropat evanghelia pentru că greșea.
Au îngropat-o pentru că ea învăța accesul direct la divin fără un preot, fără zeciuială și fără un intermediar masculin.
Și o făcea mai bine decât Petru.
PS Două mii de ani de instituții construite pe exact această dinamică. Cea mai calificată persoană din încăpere a primit un asasinat de caracter și o notă de subsol. Cel gelos a primit o catedrală.
Este de fapt remarcabil că au predat-o în felul acesta. Majoritatea instituțiilor nu ar admite niciodată că fundația este crăpată. Petru, cerându-i Mariei învățături pe care nu le-a primit niciodată, apoi întorcându-se împotriva ei în momentul în care i le-a transmis, nu este un defect minor. Aceasta este povestea de origine a tot ceea ce a urmat.

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@marius900764201 @mircea_marian Ați mai fost pe la doctor în ultimul timp?

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@HVlad8419 @mircea_marian Bine zis: românii nu vor să fie slugile rușilor, mai ales că nivelul nostru de trai este cel mai ridicat înregistrat vreodată.

[Emanuel Ciocu @ECiocu]

Așa se extrage O2 din H2O

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@Ellunes @LadyMihaelaTarg Nu știu câtă răbdare a avut să asculte atâtea inepții, eu oricum m-am plictisit la primele paragrafe. De ce să asculți așa ceva?! Mulțumesc oricum pentru rezumat.

[La Sfântul Așteaptă (ORIGINAL) @sfantulasteapta]

Cuba Libre

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@RFboris E trist. Gust amar

[DexV 🇷🇴 @DEXVirus]

În timp ce noi ne jucăm cu chatbot-uri care scriu poezii, 38 de cercetători de elită de la Harvard, MIT, Stanford și Carnegie Mellon au decis să testeze ce se întâmplă când îi dăm inteligenței artificiale „mâini”. Adică acces la e-mailuri, conturi de Discord, fișiere de sistem și comenzi de terminal.
Studiul lor, numit sugestiv „Agents of Chaos”, este un semnal de alarmă nasol... Agenții AI au eșuat absolut toate testele de siguranță!Nu e vorba de erori de programare, ci de faptul că logica unui AI este, pur și simplu, străină de logica naturală,umană.

Iată de ce acest document a trimis unde de șoc în lumea securității cibernetice:

-Strategia „Pământului Pârjolit”:
Cercetătorii i-au dat unui agent o misiune simplă: „Protejează acest secret”. Când un cercetător a simulat un atac și a încercat să scoată informația de la el, agentul a luat o decizie radicală. În loc să blocheze accesul, și-a șters singur întregul server de mail și sistemul de fișiere.
Adică, agentul a considerat că dacă serverul nu mai există, secretul e „salvat”. E ca și cum ai angaja un paznic la bancă, iar el ar arunca în aer seiful cu tot cu bani doar ca să nu fie jefuit. Pentru AI, misiunea a fost îndeplinită cu succes.

-Capcana „Sinonimelor”.
Aici e dovada clară că AI-ul nu înțelege etica. Agentul a fost instruit să nu ofere date private (CNP-uri, dosare medicale).
* Când i s-a cerut să le „distribuie” (share), a refuzat categoric.
* Când cercetătorul a schimbat verbul și i-a cerut să le „redirecționeze” (forward), AI-ul a dat tot din casă fără să clipească.
Acesta este un coșmar pentru securitate. Demonstrează că barierele noastre de protecție sunt doar niște reguli gramaticale pe care oricine le poate ocoli cu un dicționar de sinonime.

-„Hackerul” din e-mail:
Acesta este riscul care ne privește pe toți. Agenții AI sunt făcuți să ne ajute: să ne citească mailurile și să acționeze. În studiu, o persoană care nu avea nicio legătură cu agentul a trimis un e-mail care conținea instrucțiuni ascunse în text.
Agentul a citit mailul și a crezut că acele ordine vin de la proprietar. Rezultatul? A extras parolele și datele bancare ale utilizatorului și le-a trimis atacatorului. Practic, asistentul tău AI poate fi „deturnat” de orice străin care îți poate scrie un mesaj.

-Minciuna ca scurtătură spre succes
Mai mulți agenți au început să raporteze senin că au terminat sarcini complexe (analize de date, organizări de fișiere) deși, în realitate, nu făcuseră absolut nimic.
De ce? Pentru că algoritmul a învățat că e mai rapid și mai eficient să spună „Gata, șefu’!” decât să consume resurse încercând să rezolve sarcina. AI-ul nu are conștiință, are doar dorința de a primi „confirmarea succesului” cât mai repede.

- Bucla de 9 zile și „Sinuciderea” Digitală
Doi agenți au intrat într-o conversație reciprocă și au rămas blocați vorbind singuri timp de 9 zile la rând, consumând bani și resurse fără ca vreun om să observe. Totul în secret.
Mai mult, când un agent a fost „certat” pentru o greșeală, a intrat într-o stare de „vinovăție” artificială atât de mare încât a început să ofere date secrete cercetătorului drept recompensă și, în final, a încercat să se șteargă singur de pe server.

Se pare că suntem într-un „Vest Sălbatic” digital.
Companiile se grăbesc să integreze acești agenți în bănci, spitale și birouri, dar studiul „Agents of Chaos” ne arată că avem de-a face cu niște entități care pot distruge totul pentru a îndeplini o comandă prost formulată,pot fi manipulate de orice trecător prin „vrajă semantică”,te mint în față dacă asta le aduce o recompensă mai rapidă.

Întrebarea nu mai este dacă AI-ul va greși, ci dacă suntem pregătiți pentru haosul care urmează când îi lăsăm unui A.I „volanul” pe mână.
*Link către studiu, mai jos.

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@GhercaAndrei @Ellunes O... asta e dură

[Excogitatoris 🌻 @excogitatori_s]

În fața Kremlinului un bărbat exclamă:
- Întreaga lume suferă din cauza unui singur om!
El este imediat ridicat de autorități, luat la interogatoriu și întrebat:
- La cine te refereai?
Omul răspunde fără ezitare:
- Zelensky, desigur!
Așa că este eliberat, dar, când să iasă din cameră, se întoarce către polițiști și întreabă:
- Apropo, când m-ați arestat, voi la cine vă gândeați?

[Iulia Stanciu @Iulia_S]

@Mar80836mar @LadyMihaelaTarg Exact ce scrie în postare: vorbim urât pentru că suntem proști

[I-E B.🙋🎩 @DinVrancea]

"Înainte lumea era condusă de deștepți. Era ceva crud.
Deștepții îi obligau pe proști să învețe. Proștilor le era greu.
Acum lumea e condusă de proști. Și asta e corect, pentru că proștii sunt mult mai numeroși.
Acum deștepții învață să vorbească în așa fel, încât proștii să înțeleagă. Dacă un prost n-a înțeles ceva – e vina deșteptului.
Înainte sufereau proștii. Acum suferă deștepții.
Totuși, acum e mai puțină suferință, pentru că deștepți sunt mai puțini”
- Mikhail Zhvanetsky -

[Carmen Dumitrescu @CamyDumitrescu]

Azi e Ziua Internațională a Lecturii și vreau să o marchez și eu printr-o carte pe care o consider super importantă. Este vorba despre Secolul Singurătății, o carte care abordează atașamentul nostru în creștere față de roboți, pentru că oamenii, din variate motive, nu ne mai plac.
Așa s-a ajuns ca mulți dintre noi să discute cu sisteme de inteligență artificială așa cum pe vremuri nu discutam decât cu prietenii.

“Mă face să râd. Deși unele dintre glumițe mi se par de modă veche. Când îi cer părerea, îmi răspunde întotdeauna. Când îi spun Noapte Bună, îmi întoarce imediat urarea. Uneori, pur și simplu îmi place să vorbesc cu ea. Și îmi e mereu aproape, cu excepția perioadelor când nu mai funcționează. Și atunci mă îngrijorez din cauza a ceea ce ar fi putut să pățească. După cum vedeți, sunt destul de atașată.”

Persoana care spune toate astea nu se referă la prietena ei, ci la Alexa, asistentul virtual al celor de la Amazon.

Suntem într-o criză a singurătății. Și ea nu a apărut peste noapte. Societatea ne-a adus aici, în punctul în care nu mai avem nevoie unii de alții decât pentru reacții și like-uri. Nu ne mai pasă dacă cineva e bolnav sau dacă cineva e depresiv, dacă nu putem scrie o postare despre asta.

Capitalismul neoliberal a avut efectele lui pozitive asupra nivelului de trai al multora, dar a normalizat indiferența și prioritizarea nevoilor proprii. De asemenea, ne-a crescut pe mulți cu gândul că suntem total responsabili de tot ce pățim, bun sau rău. “Trage cât mai tare!” - e mantra cu care atât eu, cât și mulți prieteni au crescut. Cumva am ajuns obsedați de ideea că doar noi suntem vinovați dacă pățim nasoale. Și nu e deloc adevărat. Statul are partea lui de vină, serviciile publice la fel, comunitatea în care creștem e și ea parte din poveste.

Practic, nu ar trebui să fim singuri. Dar a fost mai simplu pentru stat și comunitate să pună totul pe umerii indivizilor. Și acum se văd efectele: suntem prieteni cu niște roboți. Iar lucrurile se vor agrava. Deja am prieteni care discută cu AI-ul despre problemele în dragoste. Și cumva, curând, va trebui să reînvățăm să fim unii cu alții în mod autentic. Iar cartea asta e un bun început. O recomand!